CNA-istii vechi si noi

In urma cu trei-patru ani, cand regimul Basescu isi atinsese apogeul puterii si coruptiei (puterea absoluta corupe in mod absolut), cand Mircea Basescu horea cu Bercea Mondialul, Ionel Mantog dosea cate zece voturi pe sectie pentru EBA si Elena Udrea impartea pantofi cu toc la inundatii, CNA a reprezentat una din intruchiparile cele mai stingheritoare si iritante ale “regimului”.

Era un CNA construit strict in jurul logicii de partid, in care factiunea basista aflata la putere, provenita uneori direct din sediul si de pe statele de plata ale PDL, apara in mod evident interesele grupului politic pe care il reprezenta prin intermediul unei institutii de stat. Iar acest partizanat necinstit – cu episoade pasionale si ciocniri absurde de front – nu putea decat sa revolte, scuzand si legitimand intr-un fel excesele televiziunilor. Devenea irelevant pe fond ca inamicii CNA chiar greseau uneori – faptul ca o institutie cu capacitate de cenzura ii judeca de pe pozitii politice partizane aproape ca obliga publicul sa fie de partea televiziunilor. Forta pe care Antena 3 o are astazi in spatiul public se datoreaza si acelui CNA tafnos si plin de sine.

“Schimbarea pana la capat” promisa de USL trebuia sa se aplice asadar – macar din inteligenta, daca nu din zvac etic – si in materie de CNA. Nu am detestat – cred eu – un CNA politic ca sa-l schimbam cu altul – doar ca de culoare potrivita. Un CNA cu hachite si nevroze demne de anul 2010 nu e “de bine” si “de omenie” doar pentru ca s-a asezat de partea corecta a baricadei politice.

“Ce fel de jurnalism e acesta in care moderatorul se adreseaza direct presedintelui sau premierului?” s-a intrebat, in ultima sedinta a Consiliului, cam ca in Ilf si Petrov, membrul CNA Christian Mititelu. O intrebare care pare importata – pe baza unui fructuos schimb de experienta – direct de la CNA-ul nord-coreean; doar in acea parte a lumii mai sunt la fel de pretuite adresarea indirecta spre Lider, placaciunea bine arcuita si refuzul spasit de a-i privi in ochi pe conducatori.

Intrebarea a venit in cadrul unor dezbateri care, cumva, ca-n vremurile bune, au lasat impresia ca televiziunile de “opozitie” sunt tinte: Rares Bogdan a fost pedepsit pentru patos patriotic in urma unei sesizari PSD iar Sorina Matei a parut sa fie “sarita” de la o audiere la care avea tot dreptul. Poate sunt intamplari nefericite si mai mult ca sigur dreptatea vine undeva la mijloc: gustul cu care ramai insa dupa astfel de intamplari succesive aduce aminte de anii de glorie ai Narcisei Iorga.

Ceea ce politicienii ar fi trebuit sa invete din anii critici ai basismului triumfal – in care Elena Undrea anunta concluziile unui control ANAF la Realitatea TV care era inca in desfasurare si in care Antena 3 era amendata zilnic in logica unei strategii a falimentarii – este ca presa de opozitie, atat de fragila in democratiile tinere, trebuie protejata cu supra-masura. Ca, atunci cand balanta dreptatii cade la mijloc, ea trebuie impinsa in favoarea libertatii de exprimare a opozitiei, nu in interesul presedintelui sau premierului carora, iata, n-ai dreptul sa te adresezi direct (“Ce fel de jurnalism e asta?” – Liber, as zice eu).

Iar daca toate aceste lucruri suna inutil de “etic” pentru gestionarii puterii, acestia ar trebui sa asculte macar de argumentul imbatabil al pragmatismului: o presa de opozitie “martirizata” castiga intotdeauna in fata unei puteri prea parguite. Intrebati-l pe Adrian Nastase.

1

Sursa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Lasitate si curaj in dragoste: Petrarca si Bruno

(Din Scurt tratat despre iubire, Nemira, februarie 2017) Există două moduri în care poţi rata în iubire. Primul, cel clasic, sănătos, implică împlinirea amorului, ducerea sa până la un capăt care se dovedeşte prea scurt. “Măcar am încercat” – e consolarea vitalistă a celor car... (Mai departe...)

Sindromul Bibulus la romani

Cine e naiba e Bibulus? - e intrebarea naturala. Asta era si ideea. Dar hai sa incercam asa: cine naiba e Iulius Cezar? Aici nu cred ca avem probleme. Marcus Calpurnius Bibulus a fost politicianul roman care a considerat ca cel mai grozav lucru pe care il poate face este sa devina rivalul si opon... (Mai departe...)

O discutie lucida despre finalizarea Catedralei Manturii Neamului

Opinia despre patriarhul Daniel mi-am format-o, paradoxal, in Orient. Observand acolo modul in care a gestionat interesele BOR (si, implicit, ale Romaniei) la Locurile Sfinte. E o istorie de diplomatie bisericeasca stufoasa, care implica negocieri de pe pozitii taioase cu grecii, de pilda – dar co... (Mai departe...)

Ce vor, totusi, conservatorii crestini in chestiunea musulmanilor din Europa?

Ma regasesc in multe chestiuni alaturi de conservatorii crestini. Nu reusesc insa sa inteleg pozitionarea lor in privinta Islamului european. In esenta, cea mai importanta idee a lor pare aceasta: “Problema pleaca de la faptul ca liderii europeni – corupti de idei de stanga si de “marxism cult... (Mai departe...)

ISIS si terorismul-pop. Cum il anihilam pe megastarul de cinema al-Baghdadi

O analiza semantica a presei tabloide e suficienta pentru a intelege ca avem o problema: “Detalii explozive”, “Informatii bomba”, “Cutare detoneaza nucleara”. Titlurile care fac – pentru banale evenimente politice sau sociale – trimiteri sangeroase la dinamita se vand de trei ori mai... (Mai departe...)