Page 14 - Teoria Marelui Licurici | Ovidiu Alexandru Raetchi
P. 14






Chiar crede vreun conservator de azi ca aceasta strecurare lasa pe listele

altora, aceasta neobosita fuga de realitate si electorat, reprezinta o forma reala
si onorabila de a face politica? Ca pecistul mediu, care umbla – rarisim, ce-i

drept – infoiat cu tot soiul de functii si ifose niciodata confirmate in alegeri

autentice, barbatesti, reprezinta altceva decat un “Ala Mic” colectiv, care se
crede totusi mare, ca broasca din fabula? Ca, in acest ritm, Partidul

Conservator va mai avea grup parlamentar in luna octombrie?


Adevarul e ca aceasta durabila, structurala criza a Partidului

Conservator nu va putea fi depasita decat in momentul in care – intr-o
eventuala epoca post-Voiculescu – va exista o oarecare competitie interna in

partid; pana atunci e caraghios sa contesti cumva autoritatea mogulului – o

singura miscare din falanga a acestuia face cat opiniile unui intreg Birou
Permanent.



O sansa mult mai realista de schimbare ar fi, in fapt, renuntarea la

numele de “Partid Conservator”. In urma cu cateva luni presa anunta ca unul
din liderii social-liberali ai partidului a inregistrat la OSIM brandul PSL

(Partidul Social Liberal). Chestionat pe terma, respectabilul lider a admis: “A
existat o discutie privind modificarea numelui PC in PSL”. O solutie corecta,

sanitara, onesta, care ar trebui asumata de conducerea de stanga a PC – in

felul asta nimeni nu ar mai putea nutria iluzia imatura ca Partidul Conservator
este cumva un partid conservator.



Si constructia unei miscari conservatoare de dreapta – atat de necesara
pentru Romania – nu ar mai fi stingherita de trista ingenunchiere a PC in fata

unor socialisti mereu nereformati, mereu baronizati.












14

   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19