Page 3 - Teoria Marelui Licurici | Ovidiu Alexandru Raetchi
P. 3






De ce nu poate Ponta sa devina presedintele Romaniei




28 iulie 2014





Victor Ponta e un om inteligent, in care poti sa ghicesti adesea forme de

umanitate mai subtila si mai profunda decat vei intalni vreodata la Bunea

Stancu, Constantin Nita sau Dan Nica. Are uneori mana buna la oameni –
Mirel Palada e un exemplu de profesionist rarisim pe care l-a ales. Are un

antrenament intelectual rezonabil si stie sa spuna cu sens “indoiala

carteziana”. Faptul ca si-a plagiat doctoratul nu e, in mod evident, semnul
vreunei neputinte a mintii; trebuie sa fie la mijloc, mai degraba, o comoditate

de tanar carierist cu agenda. E e insa limpede ca acolo, in optiunea banala a
plagiatului – optiune accesibila oricarui baron primitiv, cu chica si unghie

ascutita la degetul mic – e o limita a orgoliului si creativitatii: niciun intelectual

mandru si productiv n-ar accepta vreodata sa-si asume cuvintele altuia, din
simplul motiv ca nu le gaseste suficient de bune. “Eu pot sa explic asta mai

bine, eu pot sa scriu asta mai limpede” – acesta e motorul oricarui demers

cultural sau stiintific real; restul sunt uzante si compromisuri academice pe
care le intelegem toti din lehamite si blandete romaneasca – oricum

academismul romanesc e o mocirla – dar care ii fixeaza lui Ponta un profil cu

anvergura ciobita.


E un baiat descurcaret si orientat, care intelege “cum merg lucrurile” si

se conformeaza, nu un om cu mandrie intacta.


La Ponta, descurcareala si orientarea sunt atat de dezvoltate, incat i-au

permis sa acceada in varful unui urias sistem serparesc prin simpla forta a
inteligentei sale sociale. Nu a avut de partea sa vreo ereditate nomenclaturista

– dar a inteles ca ea e necesara si a stiut sa se lase adoptat simbolic si infiat

prin alianta de oamenii care contau – s-a incuscrit oportun numai cu cine se

3

   1   2   3   4   5   6   7   8