Page 4 - Teoria Marelui Licurici | Ovidiu Alexandru Raetchi
P. 4






cuvenea; nu a pornit de pe pozitii de baron local sau mogul care sa-i ofere

acces la resurse, dar a stiut, pe rand, sa manevreze intre baroni si moguli
astfel incat acestia, in mod implauzibil, sa il accepte pe post de coordonator de

joc. A fost, mult timp, creatia mediatica a lui Sarbu – pana cand un Sarbu

disperat si incoltit risca sa-i compromita cariera; atunci l-a denuntat. S–a dezis
de Voiculescu cand situatia o cerea (“Voiculescu e o vulnerabilitate pentru

USL”; “Lipsa mea de simpatie fata de Voiculescu vine de la tradarea din 2004”)

pentru ca azi, cand ratingul Antenei face presedinti, sa-i devina loial (“Nu m-
am dezis si nu o sa ma spal niciodata pe maini de Voiculescu”) – stie oricum ca

verdictul ICA ii va rezolva in curand aceasta “vulnerabilitate”. Oprea a fost,
dupa caz, un ticalos sau un prieten drag: “Eu nu m-am vandut ca sa imi

rezolve cineva dosarele penale si sa primesc o functie ca Oprea”; apoi povestea

s-a schimbat: “Vreau să mulţumesc unui membru al Cabinetului şi prieten,
domnul vicepremier Gabriel Oprea. Atunci când i s-au cerut lucruri care erau

împotriva propriilor convingeri şi a intereselor MAI, domnia sa a preferat să

demisioneze”.


In toate aceste cazuri, ca si in povestea cu plagiatul, mecanismul de

lucru al lui Ponta e similar – si nici macar nu i se poate imputa: el intelege
precaritatile unui sistem si se foloseste de ele. Nu fuge de rau – il distileaza in

propriul beneficiu. Daca sistemul academic e putred – punem si noi de-un

doctorat, sa fie; daca e oportun pentru controlul partidului ca Justitia sa fie
rea – zicem ca e rea, mare branza, doar sunt atatea exemple; daca suntem la

Ambasada SUA si se cuvine ca Justia sa fie buna – atunci e limpede ca e buna,

sunt si pentru asta o multime de dovezi. Rosia Montana este concomitent buna
si rea, in functie de loc: in Piata Victoriei – buna; la Izvor – rea. Cand interesele

o cer, semnam pact cu Basescu; cand vin alegerile, murim cu el de gat. Il
suspendam pe tiran ca sa acoperim cumva scandalul cu plagiatul, apoi plecam

la Bruxelles si facem cinci pasi inapoi, lasand cu fundul in balta niste aliati

politici care ne-au urmat din solidaritate in aceasta aventura. Dan Diaconescu
e un “saltimbanc cu cravata mov” – dar care, ce sa vezi, e luat de pe marginea


4

   1   2   3   4   5   6   7   8   9