Page 59 - Teoria Marelui Licurici | Ovidiu Alexandru Raetchi
P. 59






joaca o aparare siciliana – varianta inchisa – in care tot ce se intampla pana la

miscarea 11 e obligatoriu si prestiut.


Cel mai important lucru pe care trebuie sa il intelegem daca dorim sa

vedem corect pozitiile principalilor jucatori politici in acest moment este faptul
ca marele beneficiar strategic al ruperii USL este Crin Antonescu – castigul lui

Ponta fiind numai unul tactic, desi masiv. Este, in fapt, avantajul pe care il

ofera in sah un gambit: sacrifici niste posturi in Guvern, niste pioni si nebuni
care vor dezerta (Silaghi, Tariceanu), dar castigi o pozitie-cheie.



Pozitia-cheie pe care Antonescu a obtinut-o prin sacrificiile mari si
riscante impuse de ruperea USL este centrul de relevanta al sistemului

politic; acel punct la care orice alt actor politic se raporteaza cu prioritate si in

functie de care toti ceilalti jucatori isi stabilesc strategia. Acest centru de
relevanta nu iti asigura cu certitudine victoria; ba, mai mult, te face inamicul

principal pentru toata lumea. Totusi, e pozitia cea mai buna din care vrei sa

dai o batalie decisiva atunci cand adversarul sta “logistic” mai bine decat tine.


Desi este partidul cel mai puternic si mai rodat din Romania, PSD nu a
mai stat in centrul de relevanta al sistemului politic de la Ion Iliescu: a avut

doar lideri prudenti, care si-au asumat mereu miscari atent calculate (e firesc

sa fie asa – cand conduci un mamut care te face aproape sigur presedinte nu ai
niciun motiv sa-ti asumi miscari riscante, esti prizonierul prea-multului pe

care il ai de pierdut). Cu un partid mult mai mic, dar si mai loial, Basescu si-a

permis de prin 2004 sa faca acele mutari imprevizibile, bizare si riscante care
sa-l aseze in centrul sistemului politic desi avea doar 10% sau 20% intentie de

vot. Omul parea dus cu pluta, scapat de sub control: se certa cu toata lumea,

apoi – ca presedinte – se arata chiar dispus sa sfideze orice trust de presa
(2009). Dar, facand asta, aratandu-se mereu un actor imprevizibil,

dovendindu-le celorlalti ca supravietuieste singur, fara uzualele intelegeri de

culise, el a stat constant in centrul de relevanta al sistemului politic – din 2004
pana in 2014.

59

   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63   64