Page 8 - Teoria Marelui Licurici | Ovidiu Alexandru Raetchi
P. 8






PSD. Cand are insa toata puterea – devine el insusi un mic Stalin agitat si

lipsit de simtul masurii, care confisca telefoanele jurnalistilor.


Desi asemanatori in multe, Basescu si Voiculescu vor lasa mosteniri
diferite. Si asta pentru ca, in mod cumva surprinzator, Basescu s-a dovedit mai

pragmatic, iar Voiculescu – visator intr-o maniera aproape renascentista.

Basescu a ales, imediat dupa Revolutie, exclusiv politica – facand mereu
pariuri univoce, cu miza pe o singura carte. Iar cand a devenit presedinte, a

stiut sa opteze, lucid, pentru unicul drum sanatos pentru Romania: Marele
Licurici si setul sau de valori. Dan Voiculescu este, din acest punct de vedere,

un personaj mai colorat – vast si indecis in acelasi timp: el a vrut sa fie si

profesor-doctor, si politician, si scriitor, si miliardar, si coordonator-editorial.
Culmea, i-au reusit toate, insa cu pretul unei risipiri care nu-i ofera acces la

marele sau obiectiv: acela de a lasa o “mostenire” ideologica. In timp ce

Basescu lasa in urma o schema politica simpla, aplicata – “basismul” – formata
din alianta ferma cu Statele Unite si din pariul (greu de spus cat de onest) pe

reforma Justitiei, Dan Voiculescu a cautat mereu formule ample, revolutionare,
prin care sa schimbe nu doar Romania, ci chiar lumea: a scris, de pilda,

“Societatea Umanista”, carte in care anunta ca “umanismul este urmatoarea

etapa istorica pe drumul omenirii catre realizarea de sine” si propune institutii
politice ca Departamentul de Stat al Identificarii Valorii, Departamentul de Stat

al Cultivarii Valorii si Departamentul de Stat al Exploatarii Valorii.


Avantajul concentrarii resurselor, precum in strategia militara, se va

vedea in scurt timp: Traian Basescu va da aproape sigur prima lovitura
mortala in lupta sa neobosita cu Dan Voiculescu – iar acesta va fi condamnat

definitiv in Dosarul ICA. Un dosar care, sa spunem adevarul, nu ar fi fost

redeschis daca nu ar fi existat prima suspendare a presedintelui – una altfel
arbitrara si lipsita de sens constitutional. Un dosar unde probele – fie ele si

telepatice – pot duce spre o condamnare, dar numai in conditiile in care

aproape toate privatizarile post-decembriste ar avea acelasi final penal.



8

   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13