Gratierea lui Popescu, tribunalele onorifice si simplul cetatean din politicieni

Si, in loc sa ne complicam cu procese costisitoare care produc efecte anulate automat prin gratiere, am putea infiinta, pe langa tribunale militare, si cateva tribunale onorifice, unde personalitati de talia lui Bumbescu, Giani Kirita sau Bourceanu sa fie pedepsite – in functie de gravitatea faptei – cu flotari, stat in centru la magarusul, zece ture de stadion sau chiar, la limita, cantonamente de foc cu nea Piti.

 

Nu imi e suficient de clar de ce in Romania “cetateanul” si “politicianul” din aceeasi persoana (din omul, colegul lui Mihai Viteazul si fotbalistul Zgonea, de pilda) sunt mai mereu pusi pe harta si in conflict de idei. De ce cetateanul Ponta si cetateanul Antonescu au agende si interese diferite fata de politicianul Ponta si politicianul Antonescu. In fond, valorile pe care le pazeste un politician (valorile “cetatii”) nu ar trebui sa-i fie deloc straine, inaccesibile sau indiferente locuitorului cetatii. Cetateanul nu e – sau nu ar trebui sa fie, daca ii aratam respectul cu care ne-au obisnuit vechii greci – un soi de politician mai natarau, mai sensibil si mai omenos, pus pe plans si iertare dupa nitel matrafox. Asta e pleava.

Pentru un “simplu” cetatean, gratierea la minut a lui Gica Popescu este la fel de problematica – ba chiar mai problematica – decat pentru un om politic. Pentru ca in joc se afla principiul egalitatii in fata legii – care il doare mai mult pe cetatean decat pe politician. Cetateanul, tocmai pentru ca-i “simplu”, e intotdeauna mai putin egal in fata legii decat se dovedeste politicianul sau, iata, fotbalistul.

O gratiere rapida a lui Gica Popescu pune sub semnul intrebarii principiul egalitatii in fata legii, pentru ca, in fapt, anuleaza pedeapsa. Pedeapsa pe care un alt cetatean, in conditii similare, e nevoit sa o execute pana la capat doar pentru ca nu a stiut sa intre prin alunecare si sa tina marcajul la fel de bine ca Baciul.

Sutul pe poarta, totusi, nu e un criteriu in fata legii.

Sigur ca serviciile aduse societatii avant la lettre – adica inainte de comiterea infractiunii – de catre cetateanul Popescu sunt exceptionale; sigur ca vorbim de un simbol care a purtat banderola de capitan al echipei nationale si al celui mai mare club din lume (ba chiar a jucat fotbal cu domnul Zgonea!); sigur ca fapta comisa de Popescu a venit imediat dupa incheierea carierei sportive, pe fondul obiectiv al lipsei de experienta si al unui anturaj (familia Becali) care in acel moment era validat de societate. Toate sunt argumente impecabile pentru o gratiere a lui Popescu dupa un anumit punct (in ultima zi de mandat a lui Basescu – cel mai devreme).

Insa chiar si in cea mai toleranta dintre cetati Popescu trebuie sa-si ispaseasca macar o parte din pedeapsa. Altfel vom nega explicit nu doar principiul egalitatii in fata legii, ci si sensul justiei civile pentru VIP-uri. Si, in loc sa ne complicam cu procese costisitoare care produc efecte anulate automat prin gratiere, am putea infiinta, pe langa tribunale militare, si cateva tribunale onorifice, unde personalitati de talia lui Bumbescu, Giani Kirita sau Bourceanu sa fie pedepsite – in functie de gravitatea faptei – cu flotari, stat in centru la magarusul, zece ture de stadion sau chiar, la limita, cantonamente de foc cu nea Piti.

Mai mult decat un politician, un simplu cetatean – fie el Ponta, Antonescu sau chiar Valeriu Stefan Zgonea – ar trebui sa se teama de un astfel de scenariu.

MARTELO2

Sursa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Lasitate si curaj in dragoste: Petrarca si Bruno

(Din Scurt tratat despre iubire, Nemira, februarie 2017) Există două moduri în care poţi rata în iubire. Primul, cel clasic, sănătos, implică împlinirea amorului, ducerea sa până la un capăt care se dovedeşte prea scurt. “Măcar am încercat” – e consolarea vitalistă a celor car... (Mai departe...)

Sindromul Bibulus la romani

Cine e naiba e Bibulus? - e intrebarea naturala. Asta era si ideea. Dar hai sa incercam asa: cine naiba e Iulius Cezar? Aici nu cred ca avem probleme. Marcus Calpurnius Bibulus a fost politicianul roman care a considerat ca cel mai grozav lucru pe care il poate face este sa devina rivalul si opon... (Mai departe...)

O discutie lucida despre finalizarea Catedralei Manturii Neamului

Opinia despre patriarhul Daniel mi-am format-o, paradoxal, in Orient. Observand acolo modul in care a gestionat interesele BOR (si, implicit, ale Romaniei) la Locurile Sfinte. E o istorie de diplomatie bisericeasca stufoasa, care implica negocieri de pe pozitii taioase cu grecii, de pilda – dar co... (Mai departe...)

Ce vor, totusi, conservatorii crestini in chestiunea musulmanilor din Europa?

Ma regasesc in multe chestiuni alaturi de conservatorii crestini. Nu reusesc insa sa inteleg pozitionarea lor in privinta Islamului european. In esenta, cea mai importanta idee a lor pare aceasta: “Problema pleaca de la faptul ca liderii europeni – corupti de idei de stanga si de “marxism cult... (Mai departe...)

ISIS si terorismul-pop. Cum il anihilam pe megastarul de cinema al-Baghdadi

O analiza semantica a presei tabloide e suficienta pentru a intelege ca avem o problema: “Detalii explozive”, “Informatii bomba”, “Cutare detoneaza nucleara”. Titlurile care fac – pentru banale evenimente politice sau sociale – trimiteri sangeroase la dinamita se vand de trei ori mai... (Mai departe...)