Lumea lui Dugin, legionarismul si unificarea dreptei

Putini europeni – inclusiv din mediul politic sau academic – stiu cine e Aleksandr Dugin. Si asta pentru ca, dupa ce amurgul ideologiilor a fost proclamat sprintar, aproape nimeni n-a mai dat atentie incordarilor doctrinare din spatiul cultural european: totul era deja fumat. Tot cautand “provocari asimetrice”, post-modernitati si inamici conspirati, am uitat sa ne uitam la adversarii declarati, simetrici si cat se poate de moderni.

Dugin e poate cel mai important dintre acestia – un Alfred Rosenberg in nuce, un pui de Maurice Barres. Exponent al nucleului intelectual tare GRU care incerca sa tina sandramaua in picioare dupa infrangrerea din Razboiul Rece, Dugin (inteligenta evident superioara in raport cu imobilii ideologi sovietici) a forjat, in tihna academica oferita de sistem, viziunea politica a Noii Rusii. Si nu e nimic platonic in munca lui: de la Uniunea Euroasiatica propusa de Putin in 2011 pana la strivirea Ucrainei astazi – totul a fost profetit, teoretizat si cerut de Dugin (probabil pentru ca el si Putin frecventeaza aceleasi medii, din care se si revendica).

In esenta, doctrina lui Dugin spune:

a. Democratia si drepturile omului sunt relativ rele, in primul rand pentru ca reprezinta un instrument ideologic al monopolului politic SUA (lumea cu “centru unic” – centrul nord-atlantic)

b. O lume cu mai multe centre de putere este si dezirabila, si conforma cu natura umana (descriptivul academic si normativul ideologic se amesteca adesea la Dugin).

c. Actorii naturali din jurul centrelor de putere multiple sunt civilizatiile. Teza lui Huntington e preluata de Dugin si transformata in doctrina politica: sa construim civilizatii opozabile!

d. Civilizatia opozabila celei nord-atlantice este civilizatia eurasiatica. Aici lucrurile devin putin confuze: in functie de context si interes, civilizatia eurasiatica poate fi compusa ba din ortodocsi, ba din turanici si iranieni (ceea ce, pentru cunoscatorii etimologiei Iran-Turan, e destul de vesel) – si, la o adica, n-ar spune “nu” nici chinezilor. Doritori sa fie – afinitati civilizationale profunde, “inconstiente” se gasesc cu duiumul.

e. Daca povestea cu civilizatia e usor confuza, in privinta centrului de putere lucrurile sunt sigure: Rusia trebuie sa conduca acest spatiu civilizational comun; cu mana de fier si gratie imperiala romana.

Constructia ideologica a lui Dugin este, pana la un punct, naturala: pentru a se motiva psihologic intr-o lunga perioada de criza, de declin, Rusia are nevoie de un soi de neo-conservatorism american intors. Problema e ca Dugin ofera mai degraba un fascism asumat decat un neo-conservatorism cosmetizat. Daca drepturile omului si liberalismul sunt rele si trebuie sa luptam cu ele – ce punem in loc? Aici lucrurile sunt confuze si periculoase: punem in loc, probabil, o combinatie de nationalism, ortodoxism si “ordine regionala” institutita de Rusia (la Dugin, fireste, statul-national e rau, desi natiunile sunt bune; doar ca le sade mai bine intr-un imperiu).

Prima implicatie pentru Romania (nu mai transcriu aici teoria lui Dugin despre Transnistria, cartile lui sunt traduse si se gasesc fragmentar on-line): incurajarea asumata a extremei drepte – altfel irelevanta politic. Daca imperialismul sovietic avea nevoie de “celule comuniste” arondate pe care, in functie de contextul geostrategic, le putea uneori chiar impune la putere, neo-imperialismul lui Dugin are nevoie de ortodoxie si nationalism. Care, in timp, sa capete o oarecare relevanta in discursul public, sa sprijine si sa legitimeze actiunile Rusiei. Deloc intamplator, in contextul crizei din Ucraina am asistat la o spectaculoasa asociere intre miscarea lui Dugin si unul dintre cele mai influente site-uri legionare din Romania, De Veghe Patriei. Intre doua atacuri anti-semite si trei elogii adresate Capitanului (realitati care, nota bene, vor fi in curand blocate de legea Scutaru-Institutul Elie Wiesel-Antonescu), administratorului site-ului (domnul C.D, altfel foarte grijuliu cu identitatea sa) a dat sa ceara azil politic in Rusia, a elogiat lung virilitatea lui Putin si a devenit “partener eurasianist” (probabil va primi niste tricouri de motociclist ultra-ortodox), lucru salutat imediat in mod oficial de Dugin. Sa ne bucuram, totusi, de aceasta spectaculoasa ironie a istoriei: legionarii devenind noua “fifth column” rusa…

E, sigur, mai degraba caraghios si irelevant (probabil ca asa erau si balbaielile staliniste ale lui Ceausescu prin 1945) – dar e simptomul “mic” al unor mutatii ideologice semnificative. Si care produc efecte cat se poate de contondente – in Ucraina, de pilda.

E unul din motivele pentru care drepta romaneasca – conservatoare, occidentala si mai degraba ecumenica religios – ar trebui sa-si grabeasca unirea, deasupra tuturor hachitelor basiste, pedeliste, peempiste: o alta dreapta – periculoasa si nu foarte autonoma – poate capata sange in obraji pe masura ce geopolitica zonei se va complica.

Sursa

10014245_269627543199728_1423501201_o

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Lasitate si curaj in dragoste: Petrarca si Bruno

(Din Scurt tratat despre iubire, Nemira, februarie 2017) Există două moduri în care poţi rata în iubire. Primul, cel clasic, sănătos, implică împlinirea amorului, ducerea sa până la un capăt care se dovedeşte prea scurt. “Măcar am încercat” – e consolarea vitalistă a celor car... (Mai departe...)

Sindromul Bibulus la romani

Cine e naiba e Bibulus? - e intrebarea naturala. Asta era si ideea. Dar hai sa incercam asa: cine naiba e Iulius Cezar? Aici nu cred ca avem probleme. Marcus Calpurnius Bibulus a fost politicianul roman care a considerat ca cel mai grozav lucru pe care il poate face este sa devina rivalul si opon... (Mai departe...)

O discutie lucida despre finalizarea Catedralei Manturii Neamului

Opinia despre patriarhul Daniel mi-am format-o, paradoxal, in Orient. Observand acolo modul in care a gestionat interesele BOR (si, implicit, ale Romaniei) la Locurile Sfinte. E o istorie de diplomatie bisericeasca stufoasa, care implica negocieri de pe pozitii taioase cu grecii, de pilda – dar co... (Mai departe...)

Ce vor, totusi, conservatorii crestini in chestiunea musulmanilor din Europa?

Ma regasesc in multe chestiuni alaturi de conservatorii crestini. Nu reusesc insa sa inteleg pozitionarea lor in privinta Islamului european. In esenta, cea mai importanta idee a lor pare aceasta: “Problema pleaca de la faptul ca liderii europeni – corupti de idei de stanga si de “marxism cult... (Mai departe...)

ISIS si terorismul-pop. Cum il anihilam pe megastarul de cinema al-Baghdadi

O analiza semantica a presei tabloide e suficienta pentru a intelege ca avem o problema: “Detalii explozive”, “Informatii bomba”, “Cutare detoneaza nucleara”. Titlurile care fac – pentru banale evenimente politice sau sociale – trimiteri sangeroase la dinamita se vand de trei ori mai... (Mai departe...)