Romania in clestele Putin-Erdogan. It’s the Black Sea, stupid!

Dupa 1783, americanii au pastruns greu in Mediterana. Jucatorii pentru care Mittelmeer reprezenta o proprietate fireasca (britanici, spanioli, otomani) nu intelegeau ce ar putea cauta aici, in Mare Nostrum, tanara natiune din Atlantic. Motiv pentru care britanicii au incercat sa sicaneze corabile americane care intrau in Gibraltar, confiscandu-le marfa sau lasandu-le fara echipaje.

12814429_577363455759467_5062604846413787647_n

Inchiderea Gibraltarului nu a reusit; Statele Unite s-au strecurat prin stramtoare si, in curand, au intrat in lupta cu pasalele corupte din Africa de Nord. Primul razboi asumat de Statele Unite ale Americii cu o putere straina, dupa obtinerea independentei, nu s-a purtat in Pacific sau Atlantic, ci in Mediterena, cu Tripoli.

La mai bine de doua secole distanta, Statele Unite si NATO isi fac loc in Marea Neagra, continuarea fireasca a Mediteranei, prin parteneriatul natural cu Europa. Acum stramtoarea-cheie nu mai este Gibraltarul, ci Bosforul.

Aceasta evolutie incepe mai hotarat in momentul in care Ucraina alege sa iasa din siajul Rusiei si sa-si urmeze destinul european. Euromaidanul ridica o problema grava pentru Putin: pierderea controlului asupra Marii Negre, cea care permite spiritul rus sa respire mai amplu, deschizandu-i drum spre inima ortodoxiei, nelasandu-l sa se izoleze in Asia. In consecinta, Putin risca orice: economia Rusiei, respectabilitatea si posteritatea sa, un eventual razboi necontrolat. Si pune mana pe Crimeea – un soi de mega-portavion la Marea Neagra – prin cea mai agresiva anexiune din istoria recenta a lumii relevante.

Cativa ani mai tarziu, in ianuarie 2016, Romania isi defineste “obiectivul strategic cu nume de cod K-22 – grupari navale NATO in Marea Neagra, Flotila Aliata in Marea Neagra / Black Sea Flotilla”. Parteneri in proiect: Bulgaria si Turcia. Pe fundal, in mod evident, partenerul esential: SUA. Care priveste cu deschidere initiativa romaneasca.

Numai ca, aproape peste noapte, aliatii nostri se pierd pe drum. Bulgaria, dupa ce a spus “da” o vreme, abordeaza o mina mirata si se declara impotriva ideii. Premierul il razgandeste si pe presedinte – e exclus ca Bulgaria sa participe.

Doar o luna mai tarziu, o factiune (kemalista sau gulenista – cine mai stie?) a Armatei rateaza un puci in Turcia. Presedintele Erdogan reactioneaza agresiv inclusiv la adresa NATO si a Statelor Unite.  Baza militara de la Incirlik este blocata, SUA este somata sa-l extradeze pe “pucistul” Gulen. Intre doua suspendari ale “drepturilor omului”, Erdogan anunta ca Turcia e gata sa asigure securitatea zonei alaturi de Rusia si Iran.

Bosforul si Dardanelele devin mult mai inguste. Precum Gibraltarul candva. Marea Neagra ramane, cu alte cuvinte, o afacere ruso-turca. Aici, Romania este singurul jucator euro-atlantist si pro-american convins.  Flancata de o Bulgarie melancolica si prudenta, dar si de o Ungarie cu evolutii bizare, Romania e tot mai stransa in clestele unor puteri imprevizibile si autoritariste. Evolutia Rusiei este mai previzibila: ea nu renunta la statutul sau de forta militara majora, fiind dispusa inclusiv la conflicte pentru a-si prezerva rolul. In rest, insa, Putin e mai degraba rational si pragmatic. Turcia ridica probleme mai mari: acolo deriva nu e generata de o criza interna de identitate, ci de un lider care impune tarii o directie nenaturala si greu de anticipat. In timp ce Putin se bucura de sprijinul clar al elitelor militare pentru actiunile sale de forta, Erdogan pare preocupat in mult mai mare masura de supravietuirea personala.

Doua idei importante se contureaza de aici pentru Romania:

  1. In conditiile in care solutia pentru actuala criza regionala va fi exclusiv una diplomatica, de negociere si intelligence, statutul de principala deschidere a NATO in zona reprezinta pentru noi o oportunitate exceptionala. Rolul nostru de putere locala s-a conturat intotdeauna in contextul crizelor din Imperiul Rus si Imperiul Otoman. Ne-am dezvoltat in marja conflictelor si intelegerilor dintre acestea.

  1. Pe termen lung, amenintarea lui Erdogan (intelegerea Rusia-Turcia-Iran) nu are nicio substanta. “Prudenta” dintre cele trei state are un substrat istoric si civilizational organic, care nu va fi topit de o reasezare de criza. Indiferent cat ar dura revolutia culturala a lui Erdogan, Turcia va reveni, la sfarsitul carierei aceastuia, pe traseul sau euro-atlantist, singurul care ii poate garanta in mod consistent securitatea.

Gandind in perspectiva, Romania are azi posibilitatea sa devina principalul negociator din NATO la Marea Neagra. Si actorul vizionar care a insistat in momente dificile pentru proiectul K-22.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Lasitate si curaj in dragoste: Petrarca si Bruno

(Din Scurt tratat despre iubire, Nemira, februarie 2017) Există două moduri în care poţi rata în iubire. Primul, cel clasic, sănătos, implică împlinirea amorului, ducerea sa până la un capăt care se dovedeşte prea scurt. “Măcar am încercat” – e consolarea vitalistă a celor car... (Mai departe...)

Sindromul Bibulus la romani

Cine e naiba e Bibulus? - e intrebarea naturala. Asta era si ideea. Dar hai sa incercam asa: cine naiba e Iulius Cezar? Aici nu cred ca avem probleme. Marcus Calpurnius Bibulus a fost politicianul roman care a considerat ca cel mai grozav lucru pe care il poate face este sa devina rivalul si opon... (Mai departe...)

O discutie lucida despre finalizarea Catedralei Manturii Neamului

Opinia despre patriarhul Daniel mi-am format-o, paradoxal, in Orient. Observand acolo modul in care a gestionat interesele BOR (si, implicit, ale Romaniei) la Locurile Sfinte. E o istorie de diplomatie bisericeasca stufoasa, care implica negocieri de pe pozitii taioase cu grecii, de pilda – dar co... (Mai departe...)

Ce vor, totusi, conservatorii crestini in chestiunea musulmanilor din Europa?

Ma regasesc in multe chestiuni alaturi de conservatorii crestini. Nu reusesc insa sa inteleg pozitionarea lor in privinta Islamului european. In esenta, cea mai importanta idee a lor pare aceasta: “Problema pleaca de la faptul ca liderii europeni – corupti de idei de stanga si de “marxism cult... (Mai departe...)

ISIS si terorismul-pop. Cum il anihilam pe megastarul de cinema al-Baghdadi

O analiza semantica a presei tabloide e suficienta pentru a intelege ca avem o problema: “Detalii explozive”, “Informatii bomba”, “Cutare detoneaza nucleara”. Titlurile care fac – pentru banale evenimente politice sau sociale – trimiteri sangeroase la dinamita se vand de trei ori mai... (Mai departe...)