Russia in the house

Pluteste prin aerul Romaniei, de cateva luni, un parfum nou si neasteptat: parfumul tare al Kremlinului. Si-a facut aparitia greoi, cu stangacii si reumatisme de Vocea Rusiei, apoi s-a rafinat, s-a adaptat din mers, a devenit mai subtil. Iar astazi, acum, in contextul accelerarii jocului geostrategic dupa ruperea Ucrainei, Rusia e mai prezenta ca niciodata in spatiul politic si intelectual romanesc.

Prezenta nu e inca eficienta sau convingatoare. E insa frapanta dupa ce, timp de doua decenii, Moscova ne-a tratat cu o fireasca indiferenta. Fireasca pentru ca, la drept vorbind, Romania e o investitie dificila si nesigura pentru Kremlin: e o tara care nu va ierta niciodata confiscarea Basarabiei si umilirea fara sens a Armatei Romane in retragere, impunerea comunismului (care avea in total, cand a fost adus la putere, vreo 60 de adepti naturali), refuzul restituirii tezaurului s.a. Ce sens are sa investesti ideologic sau economic intr-o astfel de tara – unde milioanele de ruble se pierd in masa dura, tenace a aprehensiunii fata de Moscova? Latinitatea aiuritoare a romanilor – in contextul atat de slavizat al zonei – face investitia si mai putin rentabila in raport cu una similara in Serbia sau Bulgaria, sa zicem.

Ei bine, totusi, in ciuda tuturor acestor argumente care au functionat ani buni, Rusia s-a razgandit. Zambeste larg Romaniei. E mai afabila ca niciodata. Este interesata de presa noastra, vrea sa investeasca in ea. Sugereaza teme de dezbatere, isi face prieteni in societatea civila. Se apleaca cu atentie, printr-o schimbare de paradigma, catre vaga noastra miscare national-ortodoxa. Ceva in calculele strategilor de la Kremlin – ce anume, asta e alta discutie – face din Romania, mai nou, un obiectiv interesant si oarecum important.

Daca se va dovedi persistenta – nu doar un entuziasm de moment – si daca nu va fi ingropata sub uzuala blazare triumfalista a functionarilor post-sovietici (“Domnule presedinte Putin, am onoarea sa raportez ca in Romania totul merge foarte bine!”) o astfel de mutare spectaculoasa nu va ramane fara efecte. Efecte ideologice, de pilda, printr-o recompunere de tip Viktor Orban la nivelul clasei politice (mutare insa greu de prevazut acum – toti liderii politici semnificativi sunt puternic pro-americani, in frunte cu Antonescu, care e – ca orice liberal – un occidental sadea). Efecte sociale si economice – am vazut cat de usor poti bloca fluxul de capital american cu trei citate din Iustin Parvu si doua mitinguri la Pungesti. Efecte pe piata societatii civile si in agenda publica – “Nu ne vindem tara!” sau “Ce cauta soldatii nostri in Afganistan?” pot deveni oricand, intr-un context emotional, refrene populare.

Oricum ar fi, e limpede ca lupta devine mai complicata si urzeala mai greu de ghicit ca pana acum. O Rusie dispusa la seductie (nu la ultimatumuri) si gata sa utilizeze mijloace moderne de PR poate fi mai influenta decat o prezuma prejudecata populara.

Si relativ putini vor intelege ca in spatele cine stie carei miscari, candidaturi, dezbateri sau manifestatii se intrevede vag umbra unui barbat care, dupa caz – dar sigur la bustul gol – invinge ursii, da de pamant cu orice judoka, piloteaza avioane si patroneaza Olimpiade.

10014245_269627543199728_1423501201_o

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Lasitate si curaj in dragoste: Petrarca si Bruno

(Din Scurt tratat despre iubire, Nemira, februarie 2017) Există două moduri în care poţi rata în iubire. Primul, cel clasic, sănătos, implică împlinirea amorului, ducerea sa până la un capăt care se dovedeşte prea scurt. “Măcar am încercat” – e consolarea vitalistă a celor car... (Mai departe...)

Sindromul Bibulus la romani

Cine e naiba e Bibulus? - e intrebarea naturala. Asta era si ideea. Dar hai sa incercam asa: cine naiba e Iulius Cezar? Aici nu cred ca avem probleme. Marcus Calpurnius Bibulus a fost politicianul roman care a considerat ca cel mai grozav lucru pe care il poate face este sa devina rivalul si opon... (Mai departe...)

O discutie lucida despre finalizarea Catedralei Manturii Neamului

Opinia despre patriarhul Daniel mi-am format-o, paradoxal, in Orient. Observand acolo modul in care a gestionat interesele BOR (si, implicit, ale Romaniei) la Locurile Sfinte. E o istorie de diplomatie bisericeasca stufoasa, care implica negocieri de pe pozitii taioase cu grecii, de pilda – dar co... (Mai departe...)

Ce vor, totusi, conservatorii crestini in chestiunea musulmanilor din Europa?

Ma regasesc in multe chestiuni alaturi de conservatorii crestini. Nu reusesc insa sa inteleg pozitionarea lor in privinta Islamului european. In esenta, cea mai importanta idee a lor pare aceasta: “Problema pleaca de la faptul ca liderii europeni – corupti de idei de stanga si de “marxism cult... (Mai departe...)

ISIS si terorismul-pop. Cum il anihilam pe megastarul de cinema al-Baghdadi

O analiza semantica a presei tabloide e suficienta pentru a intelege ca avem o problema: “Detalii explozive”, “Informatii bomba”, “Cutare detoneaza nucleara”. Titlurile care fac – pentru banale evenimente politice sau sociale – trimiteri sangeroase la dinamita se vand de trei ori mai... (Mai departe...)